Banca Centrală a SUA (FED) va pivota mai repede decât declară

Banca Centrală a SUA (FED) va pivota mai repede decât declară, pentru a porni motoarele economice. A pivota înseamnă că FED schimbă politica monetară, începe să scadă dobânda de referință și să intervină în piață să cumpere active pentru a oferi un boost economiei, ori pentru a preveni un dezastru – precum falimentul unor companii prea mari pentru a se prăbuși.

Care e treaba cu dobânzile?

Atunci când FED sau orice alte bancă centrală a unui stat menține o dobândă de referință aproape de 0 – 1%, așa cum a fost cazul multor state în ultimul deceniu, accesul la credit este ușor, ceea ce înseamnă că oamenii și companiile se împrumută pentru a consuma și a se extinde. Consumul unei persoane este venitul altei persoane, așadar economiile cresc. Consecințele sunt, evident, inevitabile. Moneda se devalorizează (inflație) pentru că sunt mai mulți bani în circulație, iar economiile devin ciclice, întrucât oamenii și companiile vor consuma mai puțin în viitor. Creditul înseamnă a lua de la tine din viitor pentru a consuma în prezent. Creșterea inflației determină băncile centrale să crească dobânda de referință și să îngreuneze accesul la credit, respectiv să motiveze persoanele să închidă creditele care au devenit mai costisitoare.

Deși FED este într-o misiune acerbă pentru a reduce inflația și anunță că va menține ratele sus tot anul 2023, consider că vor fi forțați să pivoteze mult mai curând decât declară. Istoric, pivotul s-a realizat atunci când piețele financiare s-au prăbușit dincolo de orice speranță, atunci când apar crăpături la nivelul financiar global sau când se prăbușesc companii prea mari, în special băncile comerciale.

Piețele

2022 a fost anul în care absolut toate piețele au fost decimate, fără a exista niciun activ în care investitorii să se refugieze. Și nu, nici aurul nu s-a descurcat bine pentru un safe asset. Din punctul meu de vedere, piețele pot suferi în continuare, mai ales pe fondul crizei energetice ce se va acutiza în perioada iernii. Totuși, pentru believers și mai ales pentru cei care au mai rămas în cryto, o să expun puțină înțelepciune de la Vlad Mercori, care prezintă situația actuală ca pe o oportunitate, în sensul în care, deși Bitcoin poate să mai scadă în continuare cu 20-30%, potențialul de creștere este mult mai mare, așadar un risk: reward foarte bun. La fel și cu S&P 500 sau Nasdaq.

Crăpăturile

1.      Anglia

Prima crăpătură a apărut în Anglia ca urmare a unor politici ale noului premier englez Liz Truss și a ministrului de finanțe Kwasi Kwarteng, care au anunțat subvenții la gaze și curent, stimuli financiari care costă bugetul 60 de miliarde de lire sterline pentru 6 luni, respectiv o propunere de reducere a taxelor (în special pentru bogați), care ar fi costat bugetul 45 miliarde de lire sterline. Pentru că Guvernele cheltuie mai mult decât încasează, iar cabinetul englez ducea lipsă de fonduri, a decis să împrumute acești bani. Iar asta fără să mai luăm în calcul un alt pachet de stimuli planificat pe o perioadă de 5 ani în valoare de 161 miliarde lire. Astfel, pe fondul neîncrederii crescute în politica UK din ultimii ani și a planurilor economice anunțate, investitorii au reacționat în data de 23 septembrie și au vândut titlurile de stat engleze și activele denominate în lire, prăbușind lira cu aproximativ 8%, la cel mai mic nivel înregistrat vreodată, ajungând aproape de paritate cu dolarul, mai precis 1.03. Vânzarea titlurilor de stat a fost, însă, lovitura principală, pentru că ratele dobânzilor au crescut atât de mult, încât mai multe fonduri de pensii din Anglia au fost aproape de faliment. Motivul falimentului are legătură cu sistemul financiar existent, în care cele mai conservatoare entități financiare din Anglia, responsabile cu pensiile oamenilor, investesc folosind leverage, adică bani împrumutați. Pe scurt, în loc să cumpere titluri de stat engleze direct din piață, au cumpărat titlurile folosind un intrument financiar derivat denumit LDI, care în esență înseamnă că un broker cumpără, în numele fondurilor de pensii, titluri de stat acordând bani cu împrumut de până la 5 ori portofoliul lor. Când piața merge în direcția inversă, cortina cade, iar fondul de pensii trebuie să completeze cu bani.

Astfel, Banca Centrală a Angliei a intervenit și a cumpărat titluri de stat engleze în valoare de 65 miliarde lire (a se citi printat de bani) și a asigurat că va cumpăra cât va fi necesar pentru menținerea stabilității economice. Și mai interesant este faptul că măsura a venit la o săptămână distanță de majorarea dobânzii de referință, prin care se urmărește scoaterea de bani din circulație.

Intervenția, deși necesară, diminuează nivelul de încredere al investitorilor (a se citi inclusiv alte state) în valoarea lirei sterline și a economiei engleze. Problema cu această intervenție a băncilor centrale, denumită și bail out, a început ca urmare a crizei financiare din 1987 și s-a perpetuat până în prezent la nivelul tuturor statelor, măsură ce îi determină pe unii participanți din piață să riște mai mult decât își permit cu bani pe care nu-i au, forțând intervenționismul băncilor centrale. Și totuși, să nu uităm că băncile centrale permit astfel de practici.

2.      Japonia

Japonia este cel mai mare deținător de datorie a SUA, prin titluri de stat, dar care deține și sume semnificative de dolari. Pe fondul devalorizării yenului japonez în raport cu dolarul și fluxului de capital din piața asiatică în cea americană, care a oferit randamente mai mari, Banca Centrală a Japoniei a intervenit în data de 22 septembrie prin cumpărarea propriei monede naționale de aproape 20 miliarde $ direct din piață pentru stabilizarea yenului, după o perioadă de neintervenție de peste 20 de ani, de la criza asiatică din 97-98. Fondurile au fost asigurate prin vânzarea, de către Banca Centrală a Japoniei, a rezervelor străine, precum titluri de stat ale SUA și dolari.

După părerea mea, vânzarea de către Japonia a activelor denominate în dolari este doar începutul acestui fenomen care se va extinde și în alte state nevoite să își consolideze propria monedă în raport cu dolarul, care se apreciază pe fondul politicii agresive a FED-ului. Această contagiune va afecta piața obligațiunilor din SUA și va determina o creștere a ratelor dobânzilor obligațiunilor, ceea ce înseamnă, în esență, că SUA se vor putea împrumuta doar la prețuri mult mai mari. Iar statele adoră să cheltuie bani pe care îi împrumută, vezi Planul de Combatere al Inflației votat de Congresul American în septembrie, care totalizează 750 de miliarde $. SUA vor încerca să scadă inflația cu mai multă inflație, ironic, nu?

3.      Germania

Cancelarul Germaniei a anunțat în luna septembrie al treilea pachet de ajutoare financiare pentru consumatorii casnici și companii în valoarea de 65 miliarde euro pentru a reduce creșterea costurilor energetice. Deși nu știu dacă acești bani vor fi împrumutați, stimulii sunt măsuri populiste, concepute pentru a reduce din nemulțumirea publică. Aceste măsuri pun presiune pe bugetele naționale pentru că banii vor fi redirecționați din alte portofolii.

Falimentul

Tot mai multe voci prevestesc falimentul unor giganți bancari precum Deutsche Bank și Credit Suisse, ale căror acțiuni se află la cele mai joase praguri din istoria lor, aproximativ -80% din cel mai înalt nivel. De menționat este și faptul că vorbim de neîncrederea investitorilor în aceste companii, nu obligatoriu date certe cu privire la faliment. Acțiunile Credit Suisse s-au prăbușit atât de mult, încât valorează mai puțin decât toate activele pe care banca le are sub management.

Un alt indicator în piață care semnalizează un potențial faliment pentru ambele bănci este o creștere abrută a cererii de produse derivate CDS (credit default swaps) care, în esență, reprezintă o asigurare pe care o plătesc investitorii în cazul falimentului unei companii. Credit Suisse se confruntă, în prezent, cu o restructurare a modelului de business, după ce gigantul a pierdut miliarde de euro în pariuri riscante, respectiv după reputația pătată ca urmare a unor numeroase fapte de corupție sau scurgeri de date cu privire la clienții corupți pe care banca îi avea. Pasivele Credit Suisse, adică banii pe care îi datorează banca, se situează la 700 miliarde $. Astfel, în cazul falimentului, statul elvențian va interveni, cel mai probabil, pentru a răscumpăra creditorii.

În concluzie, situația economică mondială arată foarte gri, iar politica monetară agresivă a FED nu ajută. SUA sunt principala economie mondială, exportator important, dolarul fiind rezervă monetară (deținut de toate băncile lumii) și monedă de schimb principală în tranzacțiile internaționale, așadar sunt forțate să observe și să reacționeze la situația economică globală. Să nu uităm că majoritatea statelor cumpără petrol folosind dolari, iar piața de acțiuni a SUA este un etalon pentru sănătatea economiei proprii și un barometru pentru piețele externe. Mai mult, Națiunile Unite au avertizat FED, în data de 3 octombrie, că politica monetară generează o recesiune globală cu consecințe serioase și a solicitat abordarea unei strategii noi. Conform președintelui FED, acesta nu intenționează să pivoteze până nu observă semnale clare că inflația este în scădere. Așadar, următoarele date la care să fim atenți sunt în 13 octombrie, când se va publica inflația în SUA pentru luna septembrie, respectiv în 2 noiembrie când FED va anunța următoarea majorare a dobânzii de referință.

Bibliografie

https://ycharts.com/companies/CS/liabilities
https://www.reuters.com/markets/asia/boj-keep-ultra-low-rates-remain-global-outlier-despite-weak-yen-2022-09-21/
https://www.iamexpat.de/expat-info/german-expat-news/what-does-germanys-65-billion-euro-relief-package-mean-you

Related Articles

Responses

Your email address will not be published. Required fields are marked *