Povestea unui degen

A doua jumatate a anilor 2000 m-a prins in scoala generala, cand am descoperit ca dand click pe Internet Explorer pot deschide o alta lume despre care nu stiam ca exista. In perioada aia cineva din cartier intreba daca nu putem sa-i punem si lui netu’ pe 3 cd-uri. Totul era nou si ne strangeam toti copiii de pe strada la unul dintre noi care aveam calculator incercand sa descoperim care-i treaba. Atunci inca era mai cool sa rupem un fotbal in curtea scolii, iar treaba cu calculatorul se intampla de regula cand era urat afara si nu prea aveam alta optiune. 

De acolo totul s-a miscat foarte repede. Am descoperit Youtube, miniclip si la scurt timp simteam ca nu pot apartine grupului de prieteni fara id de mess si profil de Hi5. Asta se intampla cam prin clasa a 4-a. Tot atunci un coleg mi-a aratat un joc care pentru mine a marcat sfarsitul erei cand faceam schimb de CD-uri pe strada. Jocul asta se numea World of Warcraft si de cand am creat primul personaj am disparut din lumea reala si m-am trezit 5 ani mai tarziu cand intrasem la liceu. 

Ce m-a prins la World of Warcraft?

Faptul ca eram o adunatura de oameni care, atunci cand puneam la un loc idei, strategii, abilitatile fiecarui personaj si asset-uri proprii, puteam realiza chestii colosale in comparatie cu capacitatea unui singur individ. Faceam tot ce ne sta in putere pentru a produce mai multa valoare atat pentru noi cat si pentru guild, astfel reusind sa devenim cu totii mai puternici si sa realizam chestii colosale++. Parca incepe sa sune cunoscut, nu?

Oamenii efectiv petreceau zile in sir pentru a culege plante, a mina metale si colecta tot felul de alte materiale, cu care, prin profesiile fiecaruia (engineering, jewelcrafting, herbalism, tailoring, leatherworking) sa creeze iteme pentru toata lumea din guild. Doar asa puteam fi destul de puternici sa doboram bossi mai mari si sa avem o sansa la loot-ul ala legendar…..fuckin insane if you ask me.

Aia 5 ani de WoW au avut un impact atat de mare incat mereu cand revin cu gandul la acea perioada, ma teleportez intr-un vis si simt cel mai profund sentiment de nostalgie cunoscut de mine.

Intrat la liceu, am inceput sa le dau dreptate parintilor care insistau disperati ca, ce fac eu e doar o pierdere de vreme. Pana la urma aveau dreptate, toate chestiile cool pe care le faceam online, toata valoarea creata era blocata intr-un univers fara punte de legatura cu lumea reala. Incheind acel capitol am inceput sa imi caut rostul in lumea reala, fiind deschis la orice activitate si experienta imi iesea in cale pentru a continua sa traiesc in lumea reala aceleasi sentimente pe care le-am avut in-game alaturi de colegii de guilda.

Am trecut prin liceu …nimic. Am trecut prin facultate, alte experiente, alta tara, alta mentalitate, alti oameni ….totul nou. Si …nimc. In momentul in care toti colegii incepeau sa se concentreze pe cariera, mi-am facut bagajul si am sarit intr-un zbor one way catre Bangkok care a fost startul unei lungi aventuri  unde am dus cautarile la un alt nivel, de la cursuri de scafandru in Thailanda, la cursuri de bucatar raw vegan in Indonezia, la cursuri de instructor de Yoga in India. Am incercat tot ce-mi iesise in cale. Incepeam sa ajung la capatul listei si inca ma simteam confuz si gol pe dinauntru. Ma apasa din ce in ce mai tare gandul ca ori sunt eu stricat, ori nu exista un loc pentru mine in lumea reala.

Si…ghici ce s-a intamplat apoi?

Am vazut videoul lui George Buhnici cu Razvan Munteanu si am avut acelasi sentiment ca atunci cand am deschis Internet Explorer pentru prima data. E ceva aici si vreau sa descopar ce se intampla. De atunci, ca si la WoW am ramas absorbit in lumea crypto. La ceva timp dupa a aparut primul newsletter “The Crypto Insider”, mi-am facut cont pe Twitter, cont pe Discord si am inceput sa sar on a daily basis in cate un rabbit hole.

Fast forward, scriu acest articol, Discord-ul StakeborgDAO a devenit vechiul chat al guildei din WoW, vom avea si un Bank Vault aka Community Wallet pt a finanta proiecte cool, universul in care ne jucam este de data asta lumea in care traim si avem toate uneltele necesare pentru a crea valoare pentru noi toti si multi altii, nu doar pentru niste personaje din lumea virtuala.

Tocmai am renuntat la job-ul curent pt a ma concentra full time pe a construi chestii pe blockchain si pentru a-mi da seama cum pot aduce cat mai multa valoare in DAO.

Nu stiu unde vor duce lucrurile, dar mi-am gasit in sfarsit locul si simt ca alaturi de voi, nimic nu ne poate sta in cale.

One for all and all for DAO!  LFG 🚀

Responses

Your email address will not be published.

  1. Eugen, si eu am avut aceeasi experienta cu WoW (din WOTLK). Analogia cred ca e perfecta, mai ales cea cu Bank Vault-ul. Iar guildei noastre incep sa ii lipseasca din ce in ce mai multe lucruri. “MOTD: Raid ora 20:00”

    1. Haha, si la noi raid-ul era la aceeasi ora. Faptul ca guilda noastra are multe lipsuri ma bucura. Asta inseamna ca sunt o gramada de chestii de facut si fiecare dintre noi isi poate gasi locul in povestea asta

    2. LE: *din ce in ce mai putine lucruri.
      Si e tocmai din motiv pe care il mentionezi tu, acela ca sunt o gramada de chestii de facut. Care, din fericire, se si fac.

  2. Sunt “invidios” pe experienta ta de viață.
    Foarte tare povestioara trăită de tine și cum ai relatat o in scris! Bravo

  3. Foarte fain. Cred ca multi de aici rezonam cu povestea ta, eu unul for sure . Thanks for sharing

  4. @eugenptr, welcome home! Am trait articolul tau. Si mi te-am imaginat in toate locurile alea despre care ai povestit. Mi s-a facut pielea de gaina. Bravo!! You degen, you have a fan over here!

    P.S. Desi au fost locuri limitate, Eugen e unul dintre founding members! Asta ca sa va dati seama ca nu pare ca se joaca 🙂

  5. The more you feel lost when you seek your place, the more you feel you belong to it when you find it. Nu stiu daca cuvintele imi astea imi apartin sau daca le-am auzit undeva inainte si au fost ascunse intr-un colt al inconstientului dar ti le ofer tie. Cum spune Endi, Welcome home!

  6. Foarte fain intro-ul din biografia pe care o vei scrie. Sa-l trimiti pe Morgan Freeman in Metaverse sa mi-o relateze.

  7. M-ai făcut să zâmbesc. Foarte cool povestea și rezonez foarte mult. More stories like this, chiar ești un om curajos. Ai tot respectul meu ✌️

  8. Foarte, foarte frumos articol! In 2007, adica la 14 ani, un var mi-a aratat World of Warcraft. Dupa o cateva luni jucate pe un server privat am vrut sa stiu cum se poateface un astfel de server asa ca am inceput sa ma documentez. Dupa cateva saptamani aveam un server, o pagina web si donatii prin pay pal. Asta a fost momentul in care mi-am dat seama ca vreau sa lucrez in IT. Dupa 10 ani si diferite joburi am reusit!

    1. Suna ca o poveste pe care abia astept sa o citesc. Ce-ai simtit cand ti-a venit gandul “Oare cum o fi sa fac un server de WoW”? Si cum a decurs toata aventura? Cum te-a acaparat blockchain-ul si cum vezi ce urmeaza sa construim impreuna aici?. Practic ai descoperit ca exista un super builder in tine, inca de la 14 ani. Cred ca ne-ar inspira pe multi

  9. “Atunci inca era mai cool sa rupem un fotbal in curtea scolii”, asta daca aveam minge, daca nu, umpleam o sticla cu apa sau pietrricele si jucam cu aia, sau o improvizatie din ceva carpe.

  10. Excelent suprinsa asemanarea cu perioada de gaming, indiferent de MMORPG, cred ca toata lumea a facut parte dintr-un guild/ breasla si rezoneaza cu ce ai trait tu. Luam parte la un mare joc de echipe, iar ierarhia se va realiza meritocratic, fara coduri/ cheats/ shortcuts. Leggo!

  11. Excelent Eugen, ai chiar talent literar, ar trebui să facem cumva ca aceste povești de viață să fie publicate pentru că pot deveni inspiraționale pentru cei care sunt la o intersecție sau se apropie de ea. Culmea este că povestea ta îmi amintește de o..poezie scrisă de Robert Frost și care mie mi-a declanșat un interiorul meu un resort care m-a făcut să renunț la jobul meu clasic de management și să aleg un drum plin de necunoscut dar indubitabil interesant. The road not taken este numele poeziei și se termină așa ” Two roads diverged in a wood, and I took the one less traveled by, And that has made all the difference.”

    1. Salut Enghien, mi s-a facut pielea de gaina citind poezia. Sunt de aceeasi parere cu tine, povestile de genul ar putea ajuta pe altii de-asta mi-ar placea sa apara mai multe. O astept cu nerabdare pe a ta! Ma gandesc ca ar fi o idee buna sa fie mai apoi traduse in engleza si asezate intr-un twitter thread sau post pe medium.

  12. Multumesc @eugenptr ! Mi s-a facut pielea ca de gaina pentru ca m-am regasit in povestea ta! ( mai putin partea cu WoW care pe mine nu-a prins, dar citind experienta ta – as fi avut poate si eu nevoie de asta.

  13. Salut. E incredibila povestea ta, si imi place foarte mult cum ai scris-o. De fiecare data cand citesc rezumate de genul asta imi pare rau ca nu am avut prezenta de spirit si inspiratia sa fac ceva care sa nu fie “in rand cu lumea”, si raman cu feelingul asta desi rational realizez ca lucrurile nu s-ar fi putut intampla altfel. Stiu senzatia de confuzie si lipsa se scop – ma lupt cu ea in fiecare zi – si sper ca daca nu a disparut de tot macar s-a diminutat ca intensitate.
    Felicitari pentru ca ai apucat sa experimentezi atatea lucruri si iti urez succes in viitor!

    1. Mersi de mesaj! Cred ca doar apartenenta la aceasta comunitate iese din “randul lumii”. Am senzatia ca suntem o grupare serioasa de razvratiti. Stai prin preajma si s-ar putea sa te simti inspirat/a catre mai mult nonconformism 😀

      Despre confuzie si lipsa de scop, nu ma mai simt bantuit de sentimentele astea. Ele sunt acolo, inca exista. Nu am un scop, nu am claritate pentru viitor, stiu doar ca directia in care ma indrept e cea dictata de inima mea si ca atata timp cat merg tot inainte, totul va fi bine, toate se aranjeaza cu timpul.

      Enough said. Welcome to the StakeborgDAO family!