De la ARPAnet la Economia Creatorului – O scurtă istorie a internetului

Cred că este corect să admitem că suntem niște “răsfățați ai tehnologiei”. În ultimele 2 decenii am fost martorii unei dezvoltări atât de spectaculoase încât puterea de calcul încapsulată în dispozitivele mobile, împreună cu software-ul creat să o utilizeze, ne permite să automatizam operațiunile profesionale și nu numai, să ne informam, socializăm, adunăm în masă în jurul unor cauze. Puterea tehnologiei este atât de mare încât am putut observa cum în ultimii ani, prin intermediul ei au fost pornite revoluții sau cum rezultate politice importante au putut fi influențate, ca alegerea lui Donald Trump la presidinția Statelor Unite ale Americii sau votul pentru retragerea Regatului Unit din blocul European. Dar haide să vedem cum am ajuns aici, deși firul narativ poate merge mult mai departe în timp, am să mă opresc în a doua jumătate a anilor ‘60 când, după aproape un deceniu de dezvoltare susținut financiar de o ramură a Ministerului Apărării din Statele Unite ale Americii numită Advanced Research Projects Agency (ARPA) apare ARPANET ( Advanced Research Projects Agency Network). Deoarece multe din centrele de cercetare obțineau fonduri guvernamentale, unul dintre principalele roluri ale acestei rețele era să asigure o comunicare rapidă, sigură și optimizată din punct de vedere al costurilor între aceste noduri. Astfel, prima versiune a acestei rețele unea University of California, Los Angeles (UCLA), Stanford University, University of California, Santa Barbara (UCSB) și University of Utah iar la prima tentativă de mesaj care a avut loc între primele două, sistemul a eșuat. În următoarele două decenii, rețeaua a crescut foarte mult și a avut parte de o serie de îmbunătățiri printre care și implemetarea unui standard de comunicare numit “The Internet protocol suite (TCP/IP) care stă la baza internetlui așa cum îl știm astăzi. Datorită multiplelor iterații prin care a trecut Internetul în ultimii ani, adesea auzim termenii de Web 1.0, 2.0 și 3 care au rolul de a delimita acest spațiu atât cronologic cât și din punct de vedere al aplicabilității.

Web 1.0

Era web 1.0 mai este numită și era internetului static și conform mai multor surse a durat intre anii 1991 și 2004. În această era, paginile web erau statice, iar utilizatorii nu aveau posibilitatea să interacționeze cu ele decât în modul read-only. La începutul acestei etape, conținutul comercial era interzis însă, pe măsură ce numărul companiilor care ofereau servicii create în jurul acestei noi tehnologii a crescut, în 1996, în SUA a fost revizuită legea telecomunicațiilor, veche de 60 de ani la momentul respectiv și care avea rolul de a accelera dezvoltarea sectorului privat prin democratizarea accesului tuturor pe piața comunicațiilor. Astfel, a început o cursă comerciala în care startup-urile construite în jurul termenului “internet” au început să se înmulțească foarte rapid. Această cursă a dezvoltării a atras inevitabil foarte mulți investitori gata să finanțeze aproape orice proiect, lucru care a dus la supraevaluarea multor astfel de companii și creerea unei bule speculative care avea să explodeze în Martie 2000 și să rămână cunoscută în istorie ca “Dot-com bubble”. În urma acestui eveniment foarte multe companii au falimentat și ieșit definitiv din industrie, iar altele au suferit deprecieri masive. În această etapă de igienizare a spațiului când volumul conexiunilor scăzuse, companiile de comunicații care asigurau infrastructura transmisiunii de date au avut popsibilitatea de a îmbunătății procesele, oferind servicii din ce în ce mai accesibile. Aceasta a condus la o creștere a activității pentru companiile care au rezistat, dar și la atragerea de noi jucători care au avut viziunea a construi modele de business online, care aveau să fie cele ce vor absorbi foarte mult din piață de capital și vor defini economia digitala în anii ce vor urma.

Web 2.0

Dacă Web 1.0 a condus la democratizarea informației, oferind accesul la resurse informaționale la scară largă indiferent de distanța dintre creator și cititor, Web 2.0 avea să transforme internetul pentru totdeauna și ireversibil. Dacă web 1.0 era “read only”, ca un monolog sau o strada cu sens unic, noua iterație a internetului devenea dinamică și participativă. Acest nou internet oferea deschiderea către dialog între creator și consumator, devenind “read/write”. Aceasta deschidere a internetului către utilizatori împreună cu dezvoltarea unor companii ca Google și Facebook (re-denumit META din anul 2021) dar și a industriei dispozitivelor mobile a condus la creșterea constantă a numărului de utilizatori ai internetului, acesta dublandu-se în decursul a 4 ani, de la 745 milioane la începutul lui 2004 la 1,574 milioane la sfârșitul anului 2008. Cum după a doua jumătate a anilor 2000 a început era dispozitivelor mobile, companiile care dezvoltau software și hardware au intrat într-o cursa de capitalizare a oportunității. Astfel, într-o perioada foarte scurtă de timp, adopția tehnologiei mobile a fost foarte agresivă, iar pe măsură ce creștea numărul de utilizatori și odată cu ei cashflow-ul companiilor care o dezvoltau, tehnologia a devenit din ce în ce mai ieftina și totodată accesibila unui număr tot mai ridicat de oameni. Pentru că piață era într-o continua expansiune, iar bugetele absorbite permiteau finanțarea tot mai generoasă a departamentelor de cercetare, am trecut încet în era aplicațiilor mobile, care au condus la optimizarea multor procese din viața unui utilizator obișnuit dar și la atragerea unui număr tot mai mare de utilizatori, în anul 2017 inregistrandu-se pentru prima data utilizarea internetului de către mai mult de jumătate din populația globala: 51,7%, reprezentând 3,885 milioane de oameni. Era Web 2.0 a redefinit economia mondială, iar astăzi nu ne putem imagina succesul unui business fară prezență pe internet. Totuși, deoarece economia acestei ere a internetului s-a bazat foarte mult pe colectarea și prelucrarea de date în scop comercial, de multe ori violând dreptul la intimitate al utilizatorilor în mod direct, prin vânzarea de date, sau în mod indirect, prin constrângerea lor de a oferi cât mai multe date cu caracter personal pentru a folosi produsele marilor companii tech, a apărut nevoia de a îmbunătății internetul printr-o noua iterație: Web 3.

Web 3

Web 2.0, cu toate îmbunătățirile aduse și adopția masiva într-un timp foarte scurt, a jucat un rol foarte important la definirea socială a internetului și la democratizarea industriei de divertisment, oferind posibilitatea oricui de a deveni creator de conținut. Liderii de opinie din trecut au fost înlocuiți de influenceri media, iar asta a ajutat foarte mult la acoperirea unei game infinite de subiecte, de la cele mai banale până la educație financiară. Astăzi, orice creator de conținut respectabil este prezent pe o platformă de social media și/sau de distribuție video. Web 3 ( Scris intenționat astfel pentru a se deosebi de termenul Web 3.0 sau Semantic Web descris de Tim Berners-Lee) este etapa următoare din evoluția internetului și s-a născut din nevoia de a îmbunătăți iterația precedentă. Web 3 vine cu provocarea de a dezvolta aplicații bazate pe tehnologia blockchain pentru a oferi utilizatorului posibilitatea de a stoca datele într-o maniera cât mai distribuită și sigură, fară a afecta scalabilitatea rețelei. Dacă în era internetului social, datele utilizatorului erau captate de către companiile mari din industrie ( cei încapsulați în termenul “Big Tech” sau “Big Five” – Alphabet, Amazon, Apple, Facebook și Microsoft), în web 3, cu ajutorul blockchain, datele utilizatorului nu vor mai fi concentrate în serverele acestor companii, ci vor fi distribuite către un număr larg de noduri, astfel participând atât la descentralizarea informației cât și la securizarea rețelei, prin eliminarea posibilității de a exista un singur punct de vulnerabilitate. Deoarece noul internet are la bază tehnologia blockchain, acesta se va folosi de o alta ramură a acestei tehnologii, criptomonedele, pentru a dezvolta o nouă economie în interiorul lui. Această nouă economie va încuraja accesul utilizatorilor la diferite platforme și servicii prin deținerea de tokeni specifici prin intermediul cărora indivizii pot participa la guvernarea platformei, la obținerea de beneficii directe din parteneriatele cu alte platforme și servicii, precum și apartenența la ecosistem într-o formă “permitionless”. Dacă primele doua etape ale internetului erau “read only” și “read/write”, Web 3 poate fi considerat “read/write/own”, iar creatorii de conținut au posibilitatea de a deține controlul asupra creațiilor proprii, eliminind intermediarii care adesea aplica comisioane semnificative. Economia directă dintre creator și consumator prin intermediul blockchain va oferi posibilitatea primului de a putea genera venit pasiv constant prin intermediul setării unui procent la revânzare înscris în smart contract (royalties) pe măsură ce produsul său circula pe piață secundară, iar celui de al doilea îi oferă posibilitatea de a fi deținătorul operei (de cele mai multe ori în număr limitat de exemplare), drepturile de proprietate fiind imutabile, deoarece acestea sunt înscrise în blockchain. De asemena, una dintre cele mai importante aspecte pe care blockcahinul le introduce în economia creatorului este acela de rezistența la cenzura. Dacă pe platformele sociale clasice, administratorul decide să reducă sau interzică accesul unui creator la baza lui de urmăritori, acesta este în totalitate constrâns de acea decizie, însă natura descentralizată a blockhain face asta imposibil, deoarece acest spatiu nu este deținut de o singură entitate sau un grup select de companii. Din punct de vedere al dezvoltării cât și din punct de vedere economic, web 3 se aseamănă foarte mult cu web 1.0. Vedem nevoia de îmbunatățire a aplicațiilor și a experienței utilizatorului, iar asta aduce la apariția a foarte multe proiecte care promit soluții la diferite nevoi. Odată cu apariția acestor proiecte apar și foarte mulți investitori atrași de posibilitatea de a paria pe câteva companii care s-ar putea dovedi foarte profitabile. Sumele impresionante vărsate în aceste tehnologii, împreună cu inundarea canalelor media care promovează web 3 atrag foarte multe fonduri și de la retail, iar ca orice tehnologie emergentă prezintă o volatilitate foarte mare. De asemenea, fondurile de investiții și deținătorii platformelor de schimb fac lobby politic activ pentru a aduce această tehnologie în agenda factorilor decizionali cu scopul de a construi un cadrul legal care să ofere predictibilitate investitorilor și totodată adopție în masă. Încă de la începuturi, internetul a reprezentat capitalismul în formă pură (cu bune și cu rele), oferind posibilitatea oricui de a concura în cursa de acumulare a unei bucăți cât mai mari din piața în care activează. De la web 1.0 când s-a liberalizat accesul la construirea infrastructurii, la web 2.0 unde a fost oferită șansa oricui de a participa la obiceiurile de consum a maselor și la redefinirea industriei de divertisment, până la web 3, care dorește democratizarea apartenenței, a proprietății intelctuale și a responsabilității personale. Cred că, deși pornește de la o premisă puternic capitalistă, era web 3 vă avea aspecte puternic sociale, deoarece cei născuți în generația Z sunt deja digitally native, iar cei născuți după ei și care vor atinge vârstă maturității intre 2030 și 2043, generația Alpha, vor fi cetățeni ai internetului. Mentalitatea lor va fi foarte puțin influențată de spațiul geo-cultural în care s-au născut, iar punctul lor de vedere global va aduce foarte multă empatie în spațiul digital, micșorând dramatic diferențele sociale dintre oameni. Deja se vorbește din ce în ce mai mult de eliminarea barierelor individuale, fie ele geografice sau ideologice, iar termenul de “Network States” va fi definit în totalitate de ei.

Cred că cel mai bun mod de a încheia acest articol este prin citatele de mai jos:

When wireless is perfectly applied the whole earth will be converted into a huge brain, which in fact it is, all things being particles of a real and rhythmic whole. We shall be able to communicate with one another instantly, irrespective of distance. Not only this, but through television and telephony we shall see and hear one another as perfectly as though we were face to face, despite intervening distances of thousands of miles; and the instruments through which we shall be able to do his will be amazingly simple compared with our present telephone. A man will be able to carry one in his vest pocket.

Nicolas Tesla, Colliers Magazine, 1926

Consider a future device…in which an individual stores all his books, records and communications, and which is mechanized so that it may be consulted with exceeding speed and flexibility. It is an enlarged intimate supplement to his memory

Vannevar Bush, As We May Think, 1945

Today, after more than a century of electric technology, we have extended our central nervous system itself in a global embrace, abolishing both space and time as far as our planet is concerned

Marshall McLuhan, Understanding Media, 1964

Related Articles

Responses

Your email address will not be published.

  1. Perfect pentru cititorii revistei Capital care nu înțeleg difetența și de ce există web3