Mama si Metaversu’

Parintii mei s-au luat de tineri si au turnat repede trei copii, pana la 21 de ani rezolvandu-si obligatia sociala legata de perpetuarea speciei. Pentru ca erau tineri si doreau si ei independenta, dar mai ales sa scape repede de eventualele intruziuni in viata lor de familie, si-au luat puradeii (pruncii, cum ii place mamei sa spuna), desaga si au plecat departe de satul natal. Cam la…30 de kilometri.

Desi distanta dintre satul bunicilor si satul unde am crescut nu era mare, foarte rar ii vedeam. Poate ii vizitam de doua ori pe an, in satul lor (musai de sarbatori, unde toti masculii se faceau lemn dupa care se incepea o competitie de “misoginism viteza”), si ii mai vedeam de cateva ori pe an cand veneau la targul din orasul pe langa care era asezat satul nostru. Veneau cu caruta. Foarte putina lume avea masina personala cu atat cu cat si mai putina lume avea nevoie de una, ca oricum nu ai unde sa te duci cand ai de lucru pe langa gospodarie 16 ore pe zi.

Anii au trecut si din 3 copii ai mamei, 2 au emigrat putin mai departe, cam la 2700 km (90 x, cum ne place sa spunem in crypto). Partea interesanta este ca, desi eram departe, vizitam parintii cam la fel de des cum isi vizitau ei parintii; de 2 ori pe an. Asta cu ajutorul tehnologiei. Luam copiii, “muierea”, tone de bagaje (scutece, servetele, haine….dar mai ales muuulta ciocolata, ca parca mama ciocolata astepta si nu sa-i vada “pe aia mici”) si saream intr-un A320 stramt unde, daca nu erai atent, te muscai de genunchi. Dar era eficient si ieftin.

Apoi s-a intamplat un lucru. Dispozitivele Smart s-au ieftinit, ne-am cumparat telefoane cu “taci scrin” si mamei o tableta. De acum puteam sa ne vizitam si mai des, de cateva ori pe saptamana, prin diferite aplicatii de video call. Practic, ea a fost mai privilegiata decat mama ei, deoarece si-a vazut nepotii crescand, chiar daca printr-un ecran. Dar cum suntem fiinte umane care pe masura ce avem mai mult, vrem mai mult, acum mi-as dori sa stau cu mama la masa de cateva ori pe saptamana, nu doar sa o vad printr-un ecran.

Mi-as dori sa existe o modalitate prin care sa imi pot scana casa, gradina, orasul in care locuiesc si corpul tuturor mebrilor familiei (chiar si al pisicilor) si sa le transpun intr-un univers secundar, unde sa putem face diferite activitati. De exemplu anul asta sunt sanse mari sa ratez cina de sarbatori din familie din cauza variantei Omicrom si restrictiilor impuse de guverne. Dar daca eram in Metavers… In plus, daca mama ar avea propriul ei avatar care sa fie fidel modelat dupa proportiile ei fizice, as putea sa ii comand un articol vestimentar, pe care sa i-l daruiesc de ziua ei, de la distanta, fara sa ma tem ca nu i s-ar potrivi. Plus ca as putea sa ii analizez avatarul, si sa deduc ce stil vestimentar si ce culori prefera.

Atat de multe oportunitati…

Dar hai sa revenim putin cu picioarele pe pamant. Hai sa ne uitam si la posibilele aspecte neplacute ale acestui paradis inginerit de om. Oare vom fi in stare sa pastram un echilibru intre viata reala si o viata secundara? Vom fi in stare sa pastram relatiile interumane la nivel “real”, sau vom folosi noua realitate din ce in ce mai mult pana cele doua vor fuziona atat de bine incat va genera o realitate hibrida? Dar ce facem cu tot mecanismul biologic care a invatat de alungul timpului cum sa se adapteze la noile realitati, dar intr-un interval de timp foarte lung, avand timp sa isi creeze on nivel de antifragilitate. Cum vor fi hormonii nostri afectati, cum vom sti daca fericirea sau tristetea simtita sunt naturale sau induse?

Ideea de a trai intr-o realitate paralela (poate chiar adiacenta) ma fascineaza si ma sperie in acelasi timp. Oare eu cum imi voi vedea nepotii crescand…?

Peace and Love,

Mtk

Related Articles

Responses

Your email address will not be published.

  1. Frumoasa poveste, sper sa ajungi acasa de sarbatori. Nici-un metaverse nu poate sa iti ofere gustul ala bun de sarmale facute de mama si de vinul proaspat scos din butoi de tata.

  2. Singurul lucru care ne-ar putea ajuta intr-adevar in privinta distantei, ca tehnlogie, ar fi teleportarea. In rest, de acord cu ce spune @MihneaT.

    1. (Smile). Ma bucur ca ti-a placut. La inceput ma gandeam sa scriu si eu chestii tehnice, dar sunt cativa pe aici care o fac mult mai bine, fara ca macar sa depuna efort, asa ca peefer sa citesc de la ei. Cat despre stilul meu, am cateva titluri in minte, trebuie doar sa gasesc contextul potrivit. Multumesc pentru feedback.